×
"Show Menu"

Mihaela Geaboc Bădic

“Plutește drept înainte, și dacă pământul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala.” - Regina Izabela către Cristofor Columb -

Home

A venit vacanţă, cu trenul de Franţa…

Nu aşa ziceaţi când eraţi mici, dar cum? Am decis să nu mă mai enervez pe guvernatorul Băncii Naţionale, acest Nostradamus care previzionează tot şi ne dă impresia că echilibrează politică financiară naţională şi să vorbesc despre vacanţă. Om vedea noi până la urmă dacă vom avea moneda euro şi când, ideea era că în ultima perioadă s-a cam contrazis Mr. Isărescu, şi pe această temă, aşa că, noi să ne vedem de ale noastre….

Mai întâi, felicitări absolvenţilor de Bac, mare lucru! Mă bucur în al doilea rând că am văzut foarte mulţi copii de la mine din comună cu rezultate foarte bune. Felicitări tuturor! Felicitări Cristiana Durdu (9,80), era una din fetele pe care o premiam şi eu. Acum vacanţă, pt unii mare, munte, pt alţii Disneyland… Aş preferă pt cei mici să le includeţi în program şi vacanţă la bunici.

Am avut şansă să mă nasc la ţară, sau, mă rog, să cresc la ţară. Şi cred că asta mi-a folosit. În primul rând ideea de libertate avea alte conotaţii, de spaţiu…eram liberă să ies cu doi boboci de rață în vârful dealului şi să citesc privind satul de la înălţime. Sigur, am avut şi ,,animale” mai mari, respectiv doi iezi care, sătui să zbiere de pe coamă casei ca să ne trezim, îşi luau lumea în cap şi-i găseam la vreo câţiva km depărtare în vreo grădină.

Nu am trăit ca Ion Creangă dar cu siguranţă nu sunt străină de scăldat în ghiolul din pârâul din faţă casei, nici de tunsul oilor (cu un foarfec ce nu tăia de loc şi mereu înţepam bietele oi), nici de hulubărit( deşi aici mezinul, frate-miu, era specialistul), nici de mers la furat căpşuni sau buruiană…da, înainte de 89, mergeam la furat iarbă!

Tare m-am bucurat de viaţă la ţară! Vaci nu am avut niciodată dar îmi plăcea să stau pe dealuri cu vară-mea când era ,,de rând” pentru că tocmai dobândisem o pasiune nouă, arheologia, pasiune transmisă de la fratele mai mare care mă învăţase să fac săpături în pământ şi să descopăr fragmente de lut sau obiecte vechi. Să ştiţi că la un moment dat aveam foarte multe astfel de obiecte, chiar amenajasem un muzeu acasă unde le-am expus după care care am considerat că e bine să conservăm tezaurul şi să-l îngropăm în spatele casei, ceea ce am şi făcut…

Ce-am mai învăţat la ţară? Să lipesc târnatul (prispă de lut pentru necunoscători), cu argilă luată de pe dealul Văii Rele, în fiecare primăvară dregeam prispă bunicii şi ,,pardoseală din camera de dormit ”. Trebuie să recunosc totuşi că aici expertă era Lilioara, eu eram mai pricepută la frământat cozonacii, de fapt, fiind mai mare îmi era dată mie această sarcină şi Doamne, tare mai era greu să frământ vreo 10 kg de cozonac, cu mâinile mele care nici acum nu sunt foarte vânjoase, dar trebuia să învăţ.

Aşa cum am învăţat să fac şi focul în cuptor, să-l încălzesc uniform, să potolesc temperatura , să încerc cuptorul de lut care nu auzise de reglarea temperaturii din buton. Doamne, tare frumos mai era, şi tare mă mai bucur amintindu-mi aceste lucruri că am avut ocazia să le trăiesc. Odată, îmi amintesc că trebuia să spălăm lână, în pârâul din faţă casei bunici. Mezinul de frate-miu şi vara-mea au făcut ,,lacul de acumulare” dar pentru eficientă şi-au zis că ar fi bine să-l tencuiască, cu lut, evident, dar prin interiorul bălţii că să nu mai iasă apă. Clar că nu a mai putut fi spălată lână acolo în acea baltă cu nămol însă intenţia celor mici fusese bună… De peşti, nu mai vorbesc, sub toate pietrele căutăm şi găseam amărâţi de peştişori pe care îi transportam imediat în acvariu-borcan de care eram foarte mândri..

Eu, am fost ceva mai cuminte, dar, categoric, poznașul în familia mea era (şi a rămas) Cristi, de aceea faptele copilăriei lui pot fi cuprinse într-un volum de proză. Mi-amintesc că o dată a vrut să-l ajute pe tata, cică să aducă haragi (araci- cred că e corect), numai că la 7 ani nu puteai să cari mai mult de trei, aşa că şi-a făcut o armată de băieţi, a făcut un snop mare de haragi într-un zăvoi şi a înhămat câinele să-i aducă acasă. Săracul căţel, cât l-au mai chinuit dar a ajuns la destinaţie cu marfa… Deh, frumoase amintiri, copii dumneavoastră vă pot spune astfel de poveşti? Nu din desene! Cu picioarele sau nasul zdrelite, cu alergie de la laptele ,,de ţară” tot nu merită să-i privaţi de bucuria vacanţei la bunici. Doar acest gen de momente vor fi repere în reprezentarea copilăriei lor!

 Pentru cei de la oraş, o melodie care mie îmi place dar care cu siguranţă vă va schimba părerea despre cultură mea muzicală. Îmi asum însă asta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *