×
"Show Menu"

Mihaela Geaboc Bădic

“Plutește drept înainte, și dacă pământul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala.” - Regina Izabela către Cristofor Columb -

Home

Partea superioară a machetei – 2015

A trecut şi 2015. Doamne, ce mai trece timpul!… Iar retrospective, bilanţuri, analize, planuri. Pentru mine, nici nu ştiu cum a fost anul. Cred că, în mare, bun. Sigur, întotdeauna se poate mai bine. Bun sau bunicel ştiu că a fost un an în care am fost foarte agitată. Ocupată. În primul rând profesional. Am avut 3 proiecte europene aprobate şi finalizate. Am lucrat la modernizarea drumului de la Drăgugești, (program naţional), ne-am apucat şi refacerea şcolii de la Brătila – centru care a ars. Ne-am pregătit şi pentru noile programe de dezvoltare naţională finanţate de U.E. în perioada 2016-2020… Chiar am muncit, şi chiar ne-am descurcat nesperat de bine dat fiind circumstanţele naţionale…

 Am văzut în schimb, oameni din ce în ce mai trişti, mai împovăraţi dar parcă şi un pic mai egoişti. Cred că problemele încep să ne transforme şi nu neapărat în oameni mai buni. M-am întristat când copilaşii îmi povesteau că doar la 2-3 case au fost primiţi cu Moş Crăciun. Probabil aşa va fi şi cu pluguşorul… Le vedem la televizor, tradiţiile. Gratuit. Aşa că ne putem lipsi şi de colindători. Dacă nouă ne e bine, nu ne mai stă gândul nici la bucuria copilului, nici la necazul sau neajunsul vecinului. Însă, nu sunt eu în măsură să judec pe nimeni, constat doar. Aş minţi însă dacă aş spune că nu mi-aş dori să fie(fim) altfel, poate suferinţă să ne facă mai altruişti, mai solidari.

 Am văzut acest lucru doar într-un moment de-a dreptul critic, incendiu de la Colectiv. N-o să înţeleg niciodată de ce doar în astfel de situaţii devenim umani.

Anul 2015, în plan naţional şi chiar european sau mondial, nu a fost unul grozav. Războiul din Siria, criză refugiaţilor, valurile de atentate a făcut că anul ce tocmai s-a încheiat să fie un an al încercărilor. Şi România, după cum spuneam, a fost încercată iar că bonus a mai beneficiat şi de o instabilitate politică.

În plan local noi, ,,noi”- ăştia de la Helegiu, am fost marcaţi de pierderea unor oameni tineri şi foarte tineri. Două mămici tinere şi un tânăr au spus adio lumii acesteia înainte de vreme, n-au mai apucat vârstă senectuţii. Dar, a fost… aproape fost 2015!

2016- îl aştept! Nu cu mare nerăbdare dar îl aştept. O să va dezamăgesc un pic dar o să va spun că nu-mi propun să mă schimb. Nu în 2016! Nu-mi plac termenele astea limita, 1 ianuarie, 1 mai, 8 martie…vreau însă să fiu mai bună începând de acum, de azi, chiar de ieri dacă s-ar fi putut. Nu ştiu cât îmi va ieşi . Un lucru ştiu însă sigur, că în anul ce va veni, voi modifică un pic lista priorităţilor şi ,, un prinţ la anul blând şi mic/ voi creşte mare şi voinic”!

Vouă, prietenilor mei – ani buni, inima curată, zile senine! Just be happy!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *