×
"Show Menu"

Mihaela Geaboc Bădic

“Plutește drept înainte, și dacă pământul pe care-l cauți nu există încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea într-adins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala.” - Regina Izabela către Cristofor Columb -

Home

Micii oameni mari

Adrian Năstase, Dinu Patriciu, Dumitru Sechelariu (Dumnezeu să-l ierte)…

 Se întâmplă uneori în viaţă să ajungi sus. Acolo unde ţi-ai dorit sau poate acolo unde n-ai visat niciodată. Îmbătat de aburii măreţiei, te crezi zeu, infailibil şi intangibil. Dinu Patriciu, cu trabucul între degete, în costumul lui cafea cu lapte şi de la înălţimea celor cam 2 metri, ne dădea lecţii despre cum să facem afaceri prospere, despre secretul afacerii de succes. Era de înţeles, tocmai vânduse Petromidia. Dumitru Sechelariu se credea Ştefan cel Mare, şi nu era, iar Adrian Năstase, din postura de prim-ministru, era stăpânul tuturor.

Astăzi, toate aceste personaje au ajuns să genereze milă, compasiune e puţin spus.

Am impresia că unii oameni sunt născuţi să fie ,,sus”, şi mi se pare aproape anormal să-i văd altfel. Aproape mă mir că vedetele îmbătrânesc, că li se schimbă imaginea iar strălucirea păleşte. Şi totuşi, destinul recent al celor de mai sus, m-a impresionat sincer, şi parcă nu e drept. Ce-a rămas din Dumitru Sechelariu, o familie distrusă, Patriciu parcă joacă rolul unui bătrânel ramolit, iar Năstase, oricât de mult aş aprecia ţinută intelectuală, nu va putea scapă niciodată de umilinţă la care a fost supus.

 Ce e viaţă asta? Un rol pe care îl jucăm după un scenariu scris zilnic, un rol într-o piesă care nu ştim cum evoluează sau cum se sfârșește, nu ştim dacă e comedie sau tragedie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *